10 octombrie 2012

Temele pentru acasă


Vă spun sincer că am oftat din toată inima atunci când am scris titlul postarii ăsteia.
Dacă e s-o iau cu începutul și să-mi amintesc de vremea când eu eram elevă, n-am prea mult a mă plânge, pentru că la vremea aia, în afară de matematică și română, unde tema era sfântă, la altceva noi nu prea aveam de scris acasă. De învățat da, ohoho, dar nu de scris. Dacă greșesc vă rog să mă corectați, dar atât cât mă ține pe mine memoria, îmi amintesc că nu aveam de scris la istorie, geografie, fizică, chimie, lucru manual, desen etc. A, parcă și la limbi străine mai aveam câte odată ceva temă, dar nesemnificativ. Ce viață frumoasă de elev am avut!

Bun…
Ajungem acum în zilele noastre și găsim, începând fix de la clasa întâi (la clasa 0 nu cunosc pe nimeni, deci nu știu) teme la cele mai ciudate materii posibile. Există o materie care se cheamă ”abilități”. Corespondentul ei în școala veche nu știu care e, se poate să fie ”lucru manual”, dar nu sunt sigură pentru că mai există și ”tehnologie” și atunci asta ce-i? Ei, copiii au temă la abilități. Ba să meargă în parc să adune crenguțe din care vor face la oră un aranjament, ba să coloreze o planșă mare pe care de cele mai multe ori, văzându-l pe puști cât e de obosit i-o desenează mama, ba să termine floarea pe pânză pe care a început-o în clasă (serios acum, daca în clasă, într-o oră, copilul a reusită să bage acul de trei ori corect în pânză, cum crede doamna învățătoare că va reuși el să termine acasă? În cât timp?). Pe lângă asta au temă la matematică (si pe caietul de teme, dar și pe caietul special),  la română, la cunoașterea mediului, la engleză etc.
Nu mă înțelegeți greșit, nu-i condamn pe dascăli, care probabil fac eforturi supraomenești să acopere toată programa, ci pe cei care fac programa. Sunt curioasă dacă aceștia din urmă au și ei acasă un copil de școală primară, pentru că nici nu vreau să aduc vorba de gimnaziu. E durere.
Eu cred că programa e făcută/gândită pentru genii. Asta nu-i rău. Partea proastă e că geniile sunt foarte rare, și marea majoritate a copiilor noștri sunt normali. Ei vor să se joace, iar noi, odată cu începutul școlii le spunem că lucrul ăsta e imposibil, dacă vor să țină pasul cu vremurile. Și ei n-au încotro. Vor!
Din fericire pentru mine, și mai ales pentru copilele mele, acum doi ani le-am mutat la un liceu cu o metoda de predare foarte faină, vorbesc de Waldorf. Și cu toate astea, pentru că, în mare, materia care trebuie acoperită este aceeași ca la școala tradițională și cu toate că orele sunt excelent structurate și combinate, programul lor la clasa a VII-a este unul infernal, care nu numai că nu le lasă timp pentru nimic altceva în afară de școală, dar le ține ocupate de dis-de dimineață până târziu în noapte. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost pentru noi la tradițional, dacă la clasa a IV-a stăteam până seara târziu la teme.
Pentru că ne încurcam în lecții, dans, pregătire, lectură, am hotărât să punem programul pe hârtie și să notăm cu steluțe orele în care fetele ar avea timp liber.  Normal că steluțele au avut loc doar sâmbăta și duminica si nici atunci nu-s prea multe. E oarecum frustrant. Și pentru tine ca părinte, dar mai ales pentru ele.
Partea cea mai bună în cazul nostru e că fetele studiază lucruri cu adevărat interesante și sigur vor rămâne cu ceva din tot hei-rup-ul ăsta, dar revenind la temele pentru acasă, cred în continuare că-s foarte multe. Poate că din cauza asta și performanțele copiilor de azi nu mai sunt ca altă dată. Din nou vă spun, nu vorbesc de genii, nici măcar despre olimpici, ci despre copiii normali, nici prea slabi, dar nici foarte buni, nici foarte silitori, dar nici prea motivați, nici de 10, dar nici de 5.
Vă las acum, mă duc să verific niște teme pentru acasă. :D

Autoarea articolului este Nina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu