26 octombrie 2012

Tot despre scoala

Articol preluat de pe blogul Simonei, mamica romanca ce-si creste frumos copiii in Canada:

Azi dimineata povesteam cu o prietena, a carei fetita tocmai a inceput anul pregatitor la aceeasi scoala unde merge si Robbie. Si care isi exprima indoielile vis-a-vis de calitatea invatamantului care li se ofera aici copiilor, bazat pe normele cu care suntem noi obisnuiti "de acasa", adica din Romania si tarile vecine. Si pe mine m-a socat tare remarca ei (bine, copila abia ce a inceput scoala de cateva saptamani, deci n-am pus tare la suflet), dar am stat si m-am gandit. Si concluzia la care ajung intr-una e ca cel putin deocamdata, eu una sunt in continuare intr-o stare de admiratie profunda pentru metoda si programa prin care este trecut fiu-meu - nu ma leg de experientele altora, ca suntem toti subiectivi. 



Eu una nu m-as fi gandit ca poti sa-i inveti atatea lucruri pe niste piticei de 4-5 ani, si mai ales sa-i inveti fara ca lor sa li se para ca fac vreo corvoada sau ceva. Cel mai important, ii invata sa gandeasca cu creierul propriu, sa dezvolte rationamente si sa puna cap la cap fapte ca sa ajunga la concluzii. Astea coroborate totusi cu lucrurile clasice, citit, scris (da, la 4 ani), notiuni de matematica (si nu din cele simple, v-am povestit dimineata in care Robbie mi-a explicat ca bunica-sa i-a taiat o prisma paralelipipedica de branza sau cand m-a corectat cand am spus ca o conserva e rotunda, si mi-a explicat sa inteleg ca e cilindrica). Robbie are acum 5 ani si jumatate si ultima fascinatie a lui in materie de matematica sunt inmultirile. Nu l-a pus nimeni sa repete ceva mecanic, dar a inteles perfect principiul dupa care se iau "de x ori cate y obiecte", imi numara din doi in doi sau din trei in trei, cu ajutorul degetelor imi spune tabla inmultirii a lui sase si in general incearca sa aplice in practica toata teoria asta sub forma de joaca. Ca sa intelegeti nivelul, am sa va povestesc o faza care s-a intamplat acu vreo luna si ceva. Stateam amandoi la pizzeria de langa noi si asteptam sa fie gata pizza (sambata la noi e zi de pizza, traditia familiei). Pe peretele pizzeriei sunt insirate sub forma de ornament niste cutii mari de sos de rosii, cu numele pizzeriei pe ele. Robbie i-a spus vanzatorului ca ii plac cutiile respective, la care vanzatorul l-a intrebat in gluma daca stie sa numere cate sunt (sunt multe rau). Robbie a cedat provocarii si a inceput sa numere. Undeva pe la 20 si ceva s-a plictisit si m-a intrebat amuzat "mommy, can I please have your phone?". Fara sa ma gandesc, i l-am dat, mecanic. Mi-a mai balmajit ceva vreo juma' de minut, dupa care ne-a spus triumfator "336!". Mie si vanzatorului ne-a picat fatza, ne uitam unul la altul si nu ne venea sa credem. Dupa care l-am intrebat de unde si-a dat seama, si Robbie, cu aerul lui sfatos spune "well, mommy, there is 14 rows of cans and there is 24 cans in each row. I just used your calculator!" :-))) Mai aveti comentarii?

De ce m-am apucat iar sa povestesc despre scoala? Pentru ca mi-am mai adus aminte de o faza, proaspata. Directoarea scolii si-a rupt piciorul. Nu stim exact cum, dar a spus ca nu e chiar atat de "glamorous" pe cat ne-am imagina, probabil a cazut, si cum e o femeie destul de inalta si impozanta, cine stie. Ma rog, la un moment dat nu mai putea sa treaca prin scoala de intrebarile copiilor din toate partile despre piciorul si ghipsul aferent, asa ca ce i-a dat prin cap femeii? A pus pe peretele de la intrarea principala un panou cat toate zilele pe care l-a intitutal "How did Ms. S break her foot?!" si a facut concurs de creatie printre copii sa-si dea fiecare cu presupusul despre ce s-a intamplat de fapt. Daca puteti sa ma credeti, e extrem de amuzant (de la lupte cu dragoni imaginari pana la scapat celulare in canal...), dar e si extrem de creativ. Altii care n-au scris, au desenat. Oricum, Ms. S. a scapat de ghips acum recent, dar panoul e plin ochi cu imagini si povesti, care de care mai simpatice. Si mi-a placut la nebunie atitudinea ei, a transformat ceva destul de sacaitor intr-o proba de zgandarit creativitatea puradeilor.
Nu stiu cum o sa fie mai tarziu, o sa vedem, dar deocamdata eu una iubesc scoala la care merge Robbie! :-)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu